Unde ești?

Unde ești fărîma cea din mine?

Să te cos la trupu-mi sfîrtecat,

Să te-aștern în patul de suspine,

Să te-adun la visul spulberat?

Unde ești? 
Să-mi pui pe frunte palma,

Să mă iai de mînă și să taci,

Gîndul meu să-ți intoneze gama,

Cu-al tău gînd ursita să-mi descfaci.

Unde ești? 
Că nu-mi auzi chemarea?

Și mi-i frig, mi-e trist lîngă străin.

Mi-i deschisă-n miez de viață zarea

Dar ca la-nceput – același chin.

Unde ești? 
Să nu fiu singurică,

Vreau  să vin, tu singur să nu fii.

Lîngă tine să fiu iarăși mică

Și să cresc așa cum tu mă știi.