Când stropi de ploaie
te curg şiroaie
şi miezul iernii
te ia captiv,
cu glas fierbinte
să ceri cuminte
punând silaba
pe-un vechi motiv:
te rog mă iartă...
te iubesc...
îmi pare rău...
îţi mulţumesc...
Şi nu mai plouă,
nu e nici rouă,
nu te mai ninge
cu gând amar,
mai blând e Cerul,
mai viu misterul,
iar acest cântec
un dulce dar:
te rog mă iartă...
te iubesc...
îmi pare rău...
îţi mulţumesc...
Suflet profund care,imi place sa-l umaresc din umbra caci, imi place cum scrieti poeziile.Si eu scriu...
RăspundețiȘtergereImi place!
RăspundețiȘtergereNu de iertare este vorba ,
Ci de iubire-n taină ,
Cu ploaia-şi trimte şoapta ,
Să-ţi fie pled şi haină