miercuri, 15 mai 2013

Terei

Din miezul bolţii coborâtă
şi furişară-n fir de praf
cu libertate zăvorâtă
şi cu destinul alograf,
alerg cu tine pe spirală
şi mă grăbesc să plec de-aici
ca un ecou de pastorală...
Tu "pe curând" din nou îmi zici.

Prin suferinţe iar îmi caut

o nouă temă să învăţ,
spre veşnicii călcând precaut
eternitatea îmi răsfăţ
cu glas de prunc şi cărunteţe,
cu îmbrumări şi-nmuguriri,
cu toamne ude, certăreţe,
cu viscole din amintiri.

Însă te rog, ca altă dată

să nu mă chemi iar să revin,
din nou să ne legăm în soartă
cu stropi de miere şi pelin,
căci vreau să nu mai plec de-acasă
vreau să rămân un strop de cer,
în necuprinsul meu mă lasă
să fiu grăunte de mister.

2 comentarii:

  1. Impresionante cuvinte...Continui sa citesc pe al tau blog, sa vad ce frumuseti mai gasesc.

    RăspundețiȘtergere