Viaţa-ntreagă caut doar o frază
Rătăcită printre neuroni
Ce să taie umbra ca o rază
Să mă rup din anii monotoni.
Şi rostesc mormane de cuvinte:
Le arunc, le strâng şi iar le-arunc,
Însă toate-mi zic să iau aminte
Că mai am a creşte, mai sunt prunc.
Că la toamna mea înaintată
Am restanţe-n mii de primăveri,
De vocale goale inundată,
Fără-nţelepciune şi averi.
Şi tot caut fraza importantă
Care poate stă-ntre neuroni:
Densă, în culori şi rafinată
Să nasc zbor din anii monotoni.
Îmi place!
RăspundețiȘtergereÎn zbor nevoie e de aripi...amândouă.
Crescute,nu lipite-n scoală de ... copii
Sunt ale tale, le ai când peste suflet toamna, plouă
Iar visul calcă frunzele prin parc şi pe câmpii
Atât de-aproape uneori
Ștergereiar alteori - departe
însă trăiesc mereu fiori
când te găsesc în carte...