Vocala ta!

Mă joc cu gândul tău

pictat pe-o filă albă

şi din silabe moi

mă-mpodobesc c-o salbă,

căci ştiu ce dragă-ţi sunt

(ca noaptea de-nviere)

şi simt ce dulce-mi eşti

(un fagure de miere).

Din vorba ta-mi zidesc

duminici noi în soartă

căci înspre tine duc

poteci pe orice hartă,

şi fără de busolă

cu dorul te găsesc

că-n vena mea pulsează:

iubesc, iubesc, iubesc...

Şi-n boarea de april

urcată din cuvinte

prin care mă mustrezi

sau mă admiri cuminte,

eu mă desfăt ades:

(când doamnă, când copilă).

C-aşa-i vocala ta:

deşteaptă şi abilă.