luni, 21 octombrie 2013

Vocala ta!

Mă joc cu gândul tău
pictat pe-o filă albă
şi din silabe moi
mă-mpodobesc c-o salbă,
căci ştiu ce dragă-ţi sunt
(ca noaptea de-nviere)
şi simt ce dulce-mi eşti
(un fagure de miere).

Din vorba ta-mi zidesc
duminici noi în soartă
căci înspre tine duc
poteci pe orice hartă,
şi fără de busolă
cu dorul te găsesc
că-n vena mea pulsează:
iubesc, iubesc, iubesc...

Şi-n boarea de april
urcată din cuvinte
prin care mă mustrezi
sau mă admiri cuminte,
eu mă desfăt ades:
(când doamnă, când copilă).
C-aşa-i vocala ta:
deşteaptă şi abilă.



2 comentarii:

  1. Îmi place!

    Ce delicat îti e surâsul slovei !
    E susur de izvor şi alb de ghiocei,
    E mângâiere pe-a mea rană,
    E soare şi lumină, e... Svetlană.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt astăzi dezmierdată
      de versul tău febril,
      de şoapta-ţi minciunoasă
      din gândul tău viril
      şi s-a aprins în noaptea-mi
      şirag de licurici
      să-mi potolească toamna
      cu susur şi sclipici...

      Ștergere