Sunt călător din noapte spre lumină,
Împart prezentu-n mâine şi în ieri,
Aleg din sol substanţa mea divină
Crescută din polen de primăveri.
Şi mă destram o pulbere de gânduri
Să mă găsesc în cântecul uitat,
Născându-mă din cele patru vânturi
Îmi întregesc destinul amputat.
În fire port o sclavă şi-o regină
Schimb zi de zi coroana pe un şorţ
Şi îmi accept exilul fără vină
În basmul câştigat cândva la sorţi.
Îmi place !
RăspundețiȘtergereÎncerc să prind polen in palma-mi ,
Se scutură din curcubeu de toamnă.
Este târziu şi-l plimb pe gura-mi rană,
Imi pare că sărutul vechi îl cheamă
încerc să cad pe palma ta din toamnă
RăspundețiȘtergeredar tu te-ascunzi în roz de curcubeu:
nu vrei să uiţi că domn eşti, iar eu doamnă
şi în acest destin nu eşti al meu...