M-am strecurat prin noapte
ca să învâţ lumină,
să-mi fie după-ploaia
de curcubeie plină,
şi-am îmbrăcat culoarea
aromelor de stele
să pot visa eternul
pe pat de viorele.
M-am furişat prin taine
ca să ascult minciuna
să-i aflu adevărul
când ambele-s totuna,
mulţimea de iluzii
să le trăiesc pe rând
căci nu sunt fir de humă
sunt albie de gând.
M-am presărat prin toamnă
aprilul să-mi găsesc
să mi-l aşez icoană
în cortul meu ceresc,
să fiu o primăvară
în veacul fără timp
o flacără şi-un aisberg
în orice anotimp.
Imi place!
RăspundețiȘtergereAm cautat prin toamna-ti,
Ascunsa pulbere de vis,
Aprilul ce-mi e leacul ,
Tomnaticului abis.
Am regasit si nucul si ploaia si lumina,
Am infascat iubirea -ti ,
am adunat cu mana
Fior de curcubeie , culori de picatura,
Le-am mangaiat cu gandul ,
le-am asezat pe gura
Astept sa vina iarna
Si rece-acum Craiasa ,
sa curete din campuri ,
Si . sufletul sa-mi teasa..
mă las să fiu găsită
Ștergerede gându-ţi ce-l aştept
din nou să fiu mireasă
căzută pe-al tău piept
pe patul de iluzii
cu gura să citesc
când buzele-ţi îngână:
"oh, ce mult te iubesc..."