Ce minunat e toamna,căci am deja... şi ştiu...
şi nu sunt obligată
frumoasă să mai fiu,
când sângele mai fierbe,
dar pot să merg la pas,
să fac şi cotitură
de unde am rămas,
când libertatea-mi este
şi cântec, şi amic
şi nu mă mai priveşte
că este veacul mic.
La braţ cu toamna-mi coaptă
beau vinul îndulcit.
Ce minunat e, frate!
E timpul meu iubit!
Îmi place!
RăspundețiȘtergereIar strugurele copt îndeamnă la visare,
Căci dulce-i e aroma, plăcută mângâierea
Să poţi să reazemi capul, pe sânu-ţi
dulce doamnă,
Iar nările să-mi simtă , parfumul scump
de toamnă
nu te hrăni cu vise
RăspundețiȘtergereiubite, ANONIM,
ia-ţi masca de pe rune
hai, ... toamna s-o iubim...