* Pentru tine

Şi azi şi mâine-aici,
în inima silabei
prin geam deschis, iubite,
vin să te alint,
mă plec cu şoapta
peste geana obosită
şi-n miez de toamnă
vin destinele să mint.

Să-ţi mângâi umbra

de un mai uitat în ploaie

când te-a lovit

aroma florilor de tei

când am rămas

cu primăvara-n aşteptare

să fiu o unică

aleasă-ntre femei.

Să-ţi pun pe frunte

cununiţă de uitare

de nu-ţi răspunde

cel final de anotimp,

să-mi dai s-aştern

peste orbită noul soare

chiar de-i lumina

fără spaţiu

fără timp.