O fugă-n ieri e jocul nostru de vocale,
un zbor nocturn legaţi cu sforile de zmeu,
în miez de toamnă - ploaie caldă cu petale,
spre tine - punte din culori de curcubeu.
Te chem de luni şi pănă sâmbătă spre seară,
strop de duminică cu şoapta îţi aduc,
să smulgem visul din a viscolelor gheară,
să amăgim refren din cântecul de cuc.
În miezul rimei îţi admir de-o vreme chipul
când poza ta lângă a mea o răsădeşti,
cu o minciună captivând în zâmbet timpul,
boboci de soare în privirea mea să creşti.
Te-ademenesc cu joc în febra din vocală
să zic iluziei: de astăzi eşti al meu...
Mă las pe fruntea ta cu albul de petală
să-mi pui pe piept culori ce curg din curcubeu.
Nulţumesc pentru premiu.
RăspundețiȘtergereImi place!
RăspundețiȘtergereEu am răspuns în noapte chemări-ţi de vestală,
În gându-mi am aşternut de irişi, petale-n a ta poală.
Ştiu că-i doar o amăgire-n glasul ce mă cheamă
Iar vorbele-ţi mieroase se răsucesc în rană
e adevarul
RăspundețiȘtergereo fasie din minciuna
minciuna este
un fragment de adevar
te mint
ma minti
cu ce-i in soare si in luna
cu primaverile
ascunse-n toamnele din par...