Lui Eminescu

 Sunt fericit că pot vorbi

În limba dulce, cea română

Din versul lui să pot sorbi

Ca din isvor, ca din fântână.

 

Sunt fericit că pot să văd

Cum se înșiră liric versul,

În vorba lui să întrevăd

Natura, dorul, Universul.

 

Sunt fericit că pot s-aud

Cum din cuvânt cresc flori albastre,

Lângă un lac cu malul ud,

Ce se deschid vederii noastre.

 

Sunt fericit când mă tot pierd

Pe pagina lui Eminescu

Cu versul lui să mă dezmierd

În poezia lui să crescu.

 

Și mândru sunt că m-am născut

Cu Eminescu într-o țară,

Chiar dacă eu nu l-am văzut

Îl știu din rima lui sprințară.