În viață străină

În orice zi mă-ndrept încet spre mine
Cu pași mărunți, cu frică, cu suspin...
De ani destui trăii în vieți străine
Și-abia acum învăț al meu destin.
 
Cu ochi străini scrutam îndepărtarea –
Treptat-treptat să văd am încetat,
Nu mai puteam să-mi deslușesc suflarea,
Și visul de pe gene l-am uitat.
 
Striga prin rimă Cerul de trădare
Dar versul l-am muțit căci mă durea,
Să nu răspund, alesei, la chemare,
Și veșnicia-n mine-ncet murea...
 
M-am sinucis, lăsând în viață glodul,
O, Doamne, ce păcat! Cum am putut?
Să trec prin Tine și să nărui podul,
Iubirea să-Ți ignor, rigit, tăcut.
 
Azi m-am trezit și mă îndrept spre mine
Cu pași mărunți, cu frică, cu suspin...
Să nu mai stau în casele străine,
Să savurez din propriul destin.