Cu
pași mărunți, cu frică, cu suspin...
De
ani destui trăii în vieți străine
Și-abia
acum învăț al meu destin.
Cu
ochi străini scrutam îndepărtarea –
Treptet-treptat
să văd am încetat,
Nu
mai puteam să-mi deslușesc suflarea,
Și
visul de pe gene l-am uitat.
Striga
prin rimă Cerul de trădare
Dar
versul l-am muțit căci mă durea,
Să
nu răspund, alesei, la chemare,
Și
veșnicia-n mine-ncet murea...
M-am
sinucis, lăsând în viață glodul,
O,
Doamne, ce păcat! Cum am putut?
Să
trec prin Tine și să nărui podul,
Iubirea
să-Ți ignor, rigit, tăcut.
Azi
m-am trezit și mă îndrept spre mine
Cu
pași mărunți, cu frică, cu suspin...
Să
nu mai stau în casele străine,
Să
savurez din propriul destin.
