* cuvinte reci

Cuvântul nu mai ştie să-ncălzească,
din fagul cu minciună s-a prelins,
iar tu- actor cu inima sub mască
în iureşul spectacolului prins.

Ai mângâiat- sub palma-ţi azi e rană,
pictai speranţe- nu mai sunt culori,
april naiv înmugureai sub pană-
azi plouă cu rugină în fiori.

Zbor întrerupt pe creasta nepăsării,
dor deşteptat pe lamă de cuţit,
ademenită-n mrejele visării
cu hăul de adio m-ai peţit.

Se-neacă în zăpadă depărtarea
în taină probozită de suspin...
Învăţ să scriu pe orizont uitarea,
muind peniţa-n lacrimi şi venin.

* destin de frunză

Un cer străin aşterne giulgi peste speranţă,
în plină iarnă fericirea-i în vacanţă,
îmbrăţişare de gerar mi-e patu-n lună
un ultim vis în rana stelei să apună.

Ninsoarea şterge de pe prag o aşteptare,
încerc să vând o amintire pe uitare,
cu zâmbet fals pe orizont îmi mint norocul,
cu nou destin, fără arsuri, împac ghiocul.

Leg curcubeul de artere seci cu noduri,
pun peste lavele active şapte poduri,
din calendar şterg primăverile învinse,
pe frunte-mbrac cununa dorurilor stinse.

Culeg suspinu-n doze de anestezie,
turnând în rime pasiunea mea târzie,
devin o frunză dezmierdată de furtună-
de ram desprinsă, însă neculcată-n humă.

* de despărţire

Peronul mut şi ochii uzi rămân în noapte,
durerea-mi culc pe locul patruzeci şi şapte,
ritm monoton sumează verste infinite,
se zgribulesc în geamăt clipele menite.

Strivesc un strigăt între buzele crispate,
leg căi ferate de speranţele-ngropate
şi mă arunc în hău cu creste ascuţite
să cad pe zdrenţele destinelor rănite.

Cuvinte reci în teaca inimii pulsează,
un strop pe geană, fuga trenului veghează
şi de tăcere un suspin se poticneşte-
între chemare şi răspuns pustiul creşte.

Însinguraţi şi rătăciţi în aşteptare
pictăm o pânză cu destin fără culoare,
că n-am găsit cuvânt ce drumul să ni-l lege,
de pe retină două chipuri se vor şterge.

* suspin înainte de plecare

M-am reţinut pe geana visului
o clipă
o rugă-n ochi-ţi?
nu, n-a fost,
erau pustii,
suspin amar se furişase sub aripă,
striveam sub talpă orizontul străveziu.

De veac ucis
am dezbrăcat treptat destinul,
curgeau din streşini
picături de curcubeu,
în fapt de seară

aşterneam pe pat veninul-
singurătatea-i sinonim de azi cu "eu".

Cu paşi grăbiţi
înspre orbite paralele,
între pleoape
stropi uscaţi mototoleam,
ce-aduce mâine?
ciob de noapte fără stele
şi insomnii în rana golului din geam.

Apoi vom plânge
în furtuna potolită
vom dezmierda pe braţe verbul "a ierta"
pentru o lună în zenit
cerca-vom mită,
dar visul umed
azi ucis
ne va certa...

* plăceri efemere

Înfăşurat în rimă
cu chip de veşnicie
îmi transformai abisul
în zbor de păpădie
şi mă năşteam în soare
din fiece petală
turnând în existenţă
polenul din vocală.

Azi te-am zidit din humă,
mi te-am turnat prin vene
să te simţesc pe palme,
să te păstrez sub gene
şi s-a prelins pe trupu-mi
fior de putrezire
luând la braţ blestemul
de ultimă iubire.

Plăcere efemeră,
dor alăptat cu vise,
un leagăn pe ruina
poemelor nescrise,
înfăşurată-n geamăt
de moartea împlinirii
m-a răstignit pe noapte
neânfrânarea firii.

Orfană azi de tine
leg lacrima de zare
aştern pe nor mormântul
las fruntea pe ninsoare
şi-n giulgi de poezie
culc şoapta obosită
se stinge-n mine vara
cu iarba necosită.

* preţul nebuniei

M-a băut pân-la fund
nebunia ştrengară
am rămas fără cer,
fără zbor, fără vară,
de aripi mi-a legat
împliniri regretate
stau la capăt de vis
pus pe file de carte.

Mi-a promis un april
într-un mijloc de iarnă
flori ţesute în mai
pe cearşaf să aştearnă,
însă stau în gerar
părăsită de muguri
cu dorinţa în plic
cotropită de ruguri.

E peronul pustiu,
mi-a rămas doar o clipă-
cerc să zbor... e târziu
mă desprind de aripă,
mă agăţ de destin,
beau rutina amară-
preţ că vrui să repet
nebunia ştrengară.

* în avatar

Cu-aripi de fluturi ieri m-ai nins
(în miez de iarnă!)
cu șoapta visul mi-ai încins
să nu se cearnă
în graba dârei de nisip
fără duminici
zenit final să nu risip
la preț de finici.

Chemările am așternut
în parc, pe-alee,
veac obosit am reținut
cu o palee
și noi pe podul străveziu
rebeli în soartă
debusolați de dor târziu
stăm fără hartă.

Favoare smulsă de la sfinți
lipsiti de slavă,
asemeni lor- cândva cuminți
azi prinși în lavă
ne transformăm în vreasc de-altar
cu trup de pară
să mai trăim în avatar
o nouă vară.

* vise furate

Fur şoapta ta
lăsată-n fapt de seară
pe prag străin
cu buchie de ceară
şi o topesc
cu flacăra din mine
să-mi fii iubit
remediu în suspine.

Îmbrăţişez
dor plăsmuit din vise
aripi să pun
speranţelor ucise
să mai trăiesc
în serii repetate
la pieptul tău
apriluri consumate.

Să mă atingi
cu gând purtat de noapte
să ne-nfruptăm
din merele răscoapte
şi verste reci
cu toamne asasine
să anulăm
cu dezmierdări aldine.

* duminici cu iubire

În mugurul duminicii, iubite,
de șase ori mușcată de destin
vin să te-aștept- o flacără cuminte
cu visul în rochiță de satin.

Să scriem un poem în paranteze
să-l împărțim ca pe al Evei măr,
făpturile-n ritm nou să ne vibreze
cununa toamnei scuturând din păr.

Portița s-o deschid la tine-n palmă
zenitul să-l cobor pe chipu-ți drag
trăind o veșnicie fără vamă
țesând din clipe ultimul șirag.

Și-n zori, la început de săptămână,
cătușe de rutină pe cărări
ne vom lega cu talpa de țărână
iar dorul și chemările- de zări.

Spre mugurul duminicii în fugă
grăbind deșarte zile din destin,
ne-om încleșta ca palmele a rugă
în visul cu rochiță de satin.

* "să nu aştepţi..."

În astă noapte
am rămas cu ochi-n lună
fără ecou
chemarea mea s-a destrămat
în geamul stins
strop de speranţă să apună,
sfinţind cu rouă rana visului curmat.

Mut este cerul
ce-mi întinse ieri o punte
pe care umbra runei tale s-a topit
tăcerea ta
a înălţat pe gând un munte
şi norul pleoapei
nenorocul mi-a stropit.

E-o noapte udă,
zgribulită lângă-o scuză:
"să nu aştepţi,
voi reveni, dar nu acum..."
prin întuneric bâjbâi rima fără muză
să-mi spăl privirea de rugină şi de scrum.

E miez de noapte, strâng în braţe fulgi de lună
lumina rece în suspin s-a destrămat,
în poala nopţii fericirea să apună
şoptind descântecul aprilului curmat.