* joc de minciuni

Mă joc cu tine să mint viscolul din pleată,
duminici false peste zdrenţe vechi îmbrac,
pe pânza sumbră mai pictez o albă pată,
gătind în perle un destin cărunt, sărac.

Un dor orfan alint cu rime-mprumutate,
înfăşur noaptea în cuvântul nerostit,
cârpesc cu şoapte dulci aripile purtate,
de strune noi ating arcuşul amuţit.

Dar nu mai crede... reproşează din oglindă
sărutul toamnei scuturat în curtea mea,
din somnifere stau iscoadele la pândă
turnând tăciune peste-aprilul ce glumea.

Stau năucită între uşile-ncuiate,
fac cuib în humă pentru vis din labirint,
din colivie scap suspine despuiate
căci nu ştiu- mâine despre ce să mă mai mint?

* strop de primăvară (în toamnă)

Aromă de toamnă pătrunde în vene,

îngheaţă fiorii, se-nfibge-n zenit,

cu moi nostalgii mă atinge pe gene,

închide oblonul din vis infinit.

Nu bat cu chemări în cutia poştală,

spre poza din net pe furiş nu privesc,

nu-ncerc noi pricini să-ţi mai trec prin mahală,

speranţe-n castel de nisip să cerşesc.

Cuminte mă las pe o bancă pustie

la vechiul peron, trenuri pleacă şi vin

cântându-mi refren la povestea târzie

şi caut răspuns în paharul cu vin.

În stropul amar e din nou primăvară

e zâmbet şi şoaptă în leagănul nins

şi noapte pe rug- tu şi eu într-o pară...

în zori însă toamna din nou a învins.

* plată iluziei

O umbră de iluzie venii
cu mugurii plesniţi în miez de vară,
în firea-mi primăvara să învii,
s-aşterni în patul rece limbi de pară.

Mă dizolvai cu spuma din cuvânt
în şoaptele-ţi brodate cu jăratic,
polen de vrajă spulberai în cânt,
păşind grăbit prin veacul meu apatic.

Metafore să ţes peste arsuri
cu ochii tăi, cu gura ta, cu vise...
de geana mea stropită să te-nduri
şi basmele din soarta mea omise.

Captivă-s azi în dor împrumutat-
o Ană într-un zid de ciocolată-
icoană-n suflet- chipul tău pictat
şi nopţi pustii- iluziilor plată.

* nedumerire

Mă frânge un "de ce?" nedumerit
cu stropi măşcaţi pe rama fără poză
privită de un nume împietrit
sculptat într-o petală de mimoză.

Se-aşterne pe arsura din sărut
blestem de dor înmormântat în tină
pentru un vis promis dar dispărut
cu episod jucat după cortină.

Venin turnat din verbul tău nespus
îneacă cer lipsit de curcubeie,
înmormântând speranţa în apus
răpind din şoaptă ultima scânteie.

Cu miezul din suspin să te hrăneşti
săpând tăceri în carnea mea rănită
amurgul cu nesomn să împleteşti
lovind iubirea mea nedumerită.

* o zi de vis

Mi te-ai răpit din cer cu tot cu soare,
sub ploaie ochii verzi mi-ai eclipsat,
privesc la orizont printre izvoare
cu zâmbetu-n giulgi aspru deghizat.

O zi mi-ai fost vis jun de primăvară,
mi-ai presărat steluţe pe pervaz,
ai nins scântei în nopţile-mi de ceară
flori de bujor sădindu-mi în obraz.

O zi mi-ai dat, să caut veşnicia
în labirint pictat de univers
zidind din praf de stele căsnicia
într-o dimensiune de revers.

Dar mi-ai lăsat semn mut de întrebare,
pe prag jăratic, viscol în destin,
de şoaptă suspendată o chemare
şi cântece cu-aromă de pelin.

* castele de nisip

E primăvară
pe cărarea din destin-
ascund sub pleoape
chipu-ţi dulce şi senin,
vin pe furiş
să-ţi spun în şoaptă
"mi-a fost dor..."
mă plec spre şoapta-ţi
inundată de fior.

Se scaldă-n rouă
fericirea ce-o trăiesc-
acuză cerul
şi pământu-al meu "iubesc",
vin ca o hoaţă
să te chem, să te sărut,
s-aştern ofrandă
peste dorul meu durut.

Zbor printre stele
când cu vorba-ţi mă cuprind-
snopi de vocale
licurici în piept aprind,
zidim castele
din nisipul clepsidral
schimbând amurgul
pe o noapte de coral...

* dezmierdare

Iubite, vin aici să te dezmierd
cu şoapta nopţii strecurată-n vene,
minciuna să ţi-o cer şi să te cred
dorinţa-mi ascunzând-o după gene.

Să-ţi dăruiesc o noapte de april
la pieptu-mi de codană visătoare,
să te aprind cu dorul meu febril
din braţele-mi zidindu-ţi închisoare.

Să te alint cu şoapte de amor,
să-ţi dărui firea mea neogoită
sclavi devenind aceluiaşi fior
încătuşaţi în mreajă de ispite.

Vin să te chem:"iubite, te doresc...
mi-e rece, ninsă casa fără tine,
în prag de toamnă-mi eşti un strop ceresc
din martul care-n mine se reţine.

* surâs de anonimă

Culc în metaforă amurgul ostenit,
sub ciob solar cufund amarul dintre pleoape,
altar pustiu ascund în toamna din zenit
şi vin la tine- azi îmi eşti cel mai aproape.

Nu voi cerca orbita-n van să-ţi răvăşesc,
să mă strecor cu valsul nopţii în duminici...
mă voi juca pe gura ta cu "te iubesc"-
prin legea runei să ne ştim amanţi-logodnici.

Te voi iubi în miezul viselor din nopţi,
mă vei găsi pe-o filă-n vers nescris brodată,
te voi chema din fiebra anilor necopţi,
îmi vei răspunde din romanţa necântată.

Şi-o să te am din nou pe braţ iubit-tăcut
înveşnicit într-un surâs de anonimă
lăsat în trupul meu cu pruncul nou-născut-
din şoapta ta căci concepui o nouă rimă.

* toamnă-n vară

Nu te mai chem, e vara pe sfârşite
deşi abia e luna lui cuptor,
dar frig îmi e de lipsa ta, iubite...
Ştiu, în destin mi-ai fost un călător.

Ieri m-ai atins cu-o boare de căldură,
m-ai inundat cu arşiţa din verb,
m-ai dezmierdat cu-a buzelor arsură
în dorul renăscut să mă mai fierb.

Dar scurtă a fost clipa întâlnirii-
cu ultima silabă te-ai topit
şi am rămas să-nfrâng suspinul firii
pe leagăn de nesomn nocturn răpit.

Ştiu, mâine vii cu-o nouă alinare
să ne iubim cu cerul între noi,
îmbrăţişarea filei însă doare...
Şi iar e toamnă-n vară, iarăşi ploi.

* sub promoroacă

Din geamăt smulg silabe pătimaşe
să te încănţi uimit, să mă admiri,
să înfloreşti pe braţele-mi golaşe
romanţe dizolvate-n amintiri.

Suspină însă rima suspendată
de promoroaca-n nepăsarea ta
şi mai ucid un cânt născut de şoaptă
ca pruncul zămeslit fără de stea.

Trag orizontul mut peste sprinceană,
mă-mpac cu calendarul subţiat,
pun frunză de pătlagină pe rană,
mă iau de piept cu dorul înviat.

Şi mă cobor la capătul de vise,
mă învelesc cu giulgiul de minciuni,
pe raft pun fericirile omise
să-ncep speranţe noi de la o luni,

c-o să auzi silaba-mi pătimaşă,
ai să te-ncânţi uimit, ai să admiri,
vei înflori pe braţele-mi golaşe
romanţe dizolvate-n amintiri...