Te caut prin mulţimea
de trecători grăbiţi,
de lipsa ta mi-s paşii
apatici, obosiţi,
prea lungă este noaptea
încolăcită-n vis
prea transparentă ziua
cu-amurgul în abis.
Te-adun din nestemate
turnate de-al tău gând
cu şoaptele zgârcite
pe-o filă într-un rând
şi te sculptez cu dorul
să-ncapi în versul meu,
să mă înnod de tine
cu sforile de zmeu.
Din nou când vei fi lipsă
prin colb de veac purtat
cu viscolul din clipe
de orizont chemat,
te voi găsi-n delirul
cu noaptea-ncolăcit
să pui culori de vară
pe cerul spălăcit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu