Azi din nou mă culc cu dor de tine,
disperarea udă o cuprind
implorând un tren ce nu mai vine,
la peron o candelă aprind.
Palmele cuprind în rugăciune
peste cerul mut ne-nduplecat
ce nu vrea să-mi dea acea minune:
capul tău lângă al meu culcat,
mâna ta de mâna-mi încleştată,
inima lângă a mea bătând,
eu peste chemarea-ţi aplecată,
tu - lumină vie-n al meu gând.
Dar e noapte şi pustiu în casă
cu-a ta lipsă toamna mi-ai adus
îmbrumată, udă, friguroasă.
Soarele din zâmbet a apus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu