Prin Parcul Catedralei pe-nserat
noi am trecut la braţ cu fericirea
în anotimpul bun de secerat,
cu talpa-n vise, în incendiu firea.
În Parcul Catedralei am aflat
că-n miez de ierni se face primăvară
şi-un dor, de legi în noapte exilat,
ne învelea suspinele cu pară.
În Parcul Catedralei am rămas
cu o restanţă din copilărie
şi i-am cerut să facem un popas,
pe-o oră să fugim din colivie.
În Parcul Catedralei am găsit
remediu unic de singurătate
când din captivitate am păşit
spre cântec inundat de libertate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu