Ah!...

Din nou ai fost la mine azi, iubite,

iar eu, vai mie, iar n-am fost acasă

să te primesc aşa cum se cuvine:

cu zâmbet dulce şi cu pus pe masă. 

Te-aş fi luat cu şoaptă drăgostoasă,

vobindu-ţi câte-n lună şi în stele, 

te-aş fi minţit că-s tânără, frumoasă

şi ochi-mi sunt ca două viorele. 

Dar am întârziat, ca altă dată

nu-ţi mai am chipul ce m-a prins în plasă,

ci doar ecou de paşi mai am în poartă
când dor nebun de tine nu mă lasă.