Am coborât în hăul de zboruri și abis,
M-am suspendat cu geana de rimă și de vis
Smulgându-mă din sine, alt ciclu să absolv,
Prin algoritm de șoapte vulcanul să-mi dizolv.
În pat de nebunie lumina rece sting,
Să pot vedea prin noapte cum șoaptele se-ating
Într-un sărut al carmei în veac întârziat,
Ce-n ceacra ostenită pojaru-a înviat.
O roabă benevolă a dorului curmat
Printr-un divorț pe-o vreme cu verbul cel ritmat.
Cu firea-n tremur dulce, în geamăt de extaz,
În agonii mă zbucium, fără să sper răgaz.
Mă plec ca spre icoană peste un verb nescris
M-ating de a ta lipsă ca de un fier încins,
Și-n febra din dorință mă pierd ca-ntr-un decor,
Înăbușind durerea cu cântecul: „Mi-e dor...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu