# Culori de curcubeu

O fugă-n ieri e jocul nostru de vocale,

un zbor nocturn legaţi cu sforile de zmeu,

în miez de toamnă - ploaie caldă cu petale,

spre tine - punte din culori de curcubeu.

Te chem de luni şi pănă sâmbătă spre seară,

strop de duminică cu şoapta îţi aduc,

să smulgem visul din a viscolelor gheară,

să amăgim refren din cântecul de cuc.

În miezul rimei îţi admir de-o vreme chipul

când poza ta lângă a mea o răsădeşti,

cu o minciună captivând în zâmbet timpul,

boboci de soare în privirea mea să creşti.

Te-ademenesc cu joc în febra din vocală

să zic iluziei: de astăzi eşti al meu...

Mă las pe fruntea ta cu albul de petală

să-mi pui pe piept culori ce curg din curcubeu.

# Ultimul iubit

Nepăsător pulsează timpul,

mai smulge-o zi din calendar

ştergând de pe retină chipul

pictat de al silabei har.

Se-ntroieneşte încă-o vară

cu floare albă de salcâm

amprenta urmei să dispară

fără ecou de caldarâm.

Un dor încearcă să se nască

în locul celui asfinţit

de disperare să ferească

vis în iluzii oploşit.

Iar tu mai treci prin noaptea rece

o flacără pe rug să pui

când timpul nemilos ne trece

lăsând polenul amărui.

Şi torni o mână de vocale

cu un suspin abia şoptit

punându-mi gândul nins pe poale:

azi să-mi fii ultimul iubit.

# ai dispărut

Venii o pată de culoare

pe cerul umed după ploi,

să plece toamna care doare,

o vară să-mpărţim la doi.

Ne-am întâlnit pe-a rimei gură

şi în sărut ne-am contopit 

cu a vocalelor arsură

pe cer de fulgere stropit.

Mi-ai îmbrăcat pe umeri zborul,

ca o himeră azi planez

şi mă îmbrăţişez cu dorul,

ca o puştoaică să visez.

Venii din nopţi, ca o chemare,

ca un ecou ai dispărut

să pun pe chipul tău uitare...

Dar parcă eu pot să te uit?

# Când lipseşti...

Te caut prin mulţimea 

de trecători grăbiţi,

de lipsa ta mi-s paşii

apatici, obosiţi,

prea lungă este noaptea

încolăcită-n vis

prea transparentă ziua

cu-amurgul în abis.

Te-adun din nestemate

turnate de-al tău gând

cu şoaptele zgârcite

pe-o filă într-un rând

şi te sculptez cu dorul

să-ncapi în versul meu,

să mă înnod de tine 

cu sforile de zmeu.

Din nou când vei fi lipsă

prin colb de veac purtat

cu viscolul din clipe

de orizont chemat,

te voi găsi-n delirul

cu noaptea-ncolăcit

să pui culori de vară

pe cerul spălăcit.

# cununaţi în poezie

Mi-e frică să mă văd cu ochii tăi:

de-ai să găseşti că sunt nearătoasă?

M-ascund în a cuvintelor odăi,

ca să te mint de-aici, că sunt frumoasă.

Aici rochiţă-mi cos din vorbe dulci

şi-mi prind în păr silabele cochete,

aici tu fruntea pe-al meu piept o culci

dorinţele-adunândule-n buchete.

Aici tu îmi eşti unicul bărbat,

aici eu îţi sunt unica femeie,

aici îmi eşti răspuns neîntrebat,

eu lacăt sunt, pe tine te am cheie.

Aici îmi eşti iubit fără păcat

să fii al meu apoi, în veşnicie,

cu lutu-n humă, sufletul urcat

dar cununaţi aici, în poezie.

# fără viitor

Tăcerea ne-a făcut deja străini

nu-mi îndulceşte gura al tău nume,

nu mă dezmierzi cu şoapte să alini

cascada-n mine, care cade-n spume.

Durerea aşteptării a trecut

în suferinţă cronică, mirată,

nu mai pulsează-n gândul meu acut,

s-a furişat sub gene resemnată.

De visele din ieri m-ai vaccinat,

de dor de tine am imunitate,

reiau destinul ce m-a cununat

cu nopţi de ceară, zile îmbrumate.

Rup filele acelui calendar

care a cunoscut a noastre taine.

au fost duminici, însă înzadar,

e viitorul nostru fără haine.

* Ai revenit

Stelele-s din nou de partea mea:

ne-am intersectat într-o orbită,

ieri singurătatea mă veghea,

astăzi în destin îmi eşti ispită.

Ai venit tiptil şi nechemat,

m-ai găsit sub ceaţă resemnată,

cu aprilu-n firea mea curmat

şi cu faţa rimei îmbrumată.

Mi-ai adus nesomn cu vis nebun,

dor, să fiu de-un braţ încolăcită,

să fim doi ca fructul de alun

în aceeaşi coajă împlinită.

De cruzimea legilor să uit

înflorind un ram pe creangă seacă,

să şterg veacul ce nu te-a ştiut,

pasiunei tale să fiu teacă.

* joc cu iubitul

Te prinde-n joc cu mine

în miez de ierni, iubite,

când ne-mpresoară fulgii

cu valsul lor ghiduş,

iar rugul se prelinge

din şoapta ta cuminte

privindu-mă în vise

cu ochi de spiriduş.

Surâsul cuibăreşte

în mica mea minciună

să luminezi obrajii

cu cântece de dor,

să înfloreşti cearşaful

cu perla din cunună,

să torni în vene pară

prelinsă din fior.

Să mângâi cald suspinul

cu maiul ce ne pradă

de file scuturate

din calendare roi,

să-mi fii sub braţ o cârjă

când calc pe vârf de spadă

ţinând în mâini tăişul-

o rană pentru doi.

* Pentru tine

Şi azi şi mâine-aici,
în inima silabei
prin geam deschis, iubite,
vin să te alint,
mă plec cu şoapta
peste geana obosită
şi-n miez de toamnă
vin destinele să mint.

Să-ţi mângâi umbra

de un mai uitat în ploaie

când te-a lovit

aroma florilor de tei

când am rămas

cu primăvara-n aşteptare

să fiu o unică

aleasă-ntre femei.

Să-ţi pun pe frunte

cununiţă de uitare

de nu-ţi răspunde

cel final de anotimp,

să-mi dai s-aştern

peste orbită noul soare

chiar de-i lumina

fără spaţiu

fără timp.

* remuşcări

Cerul între degete am spart,

stropi de vis mi s-au prelins pe gânduri

culegând din pânzele pop-art

şoapte ordonate rânduri-rânduri.

Cioburi am înfipt în râs pizmaş

să trezesc suspin în nedurere

expunând fiorului vrăjmaş

zahărul pocalului de fiere.

Am exclus fâşia din destin

oglindită-n picurii de rouă

pe obraz de preot celestin

sub genunchi plecat de legea nouă.

Pe altarul-şarpe m-am ucis

regretându-mi viaţa fără viaţă

într-un veac absurd din basm concis-

o regină-n rolul de paiaţă.