Noapte dintre ani

    

Mă-ndrept debusolată
Cu roiul meu din gînd

Spre noaptea dintre zodii

Iar sufletul să-mi vînd

Pe-un plasture pe rană

Pe-un cîntec din abis

Pe-o viață netrăită

Pe-un joc uitat în vis.

Din nou îmi zbucium norii

În aură pitiți

Și mă prefac furtună

Din casă de smintiți.

Îmi caut colivie,

O sabie în piept,

Călău pentru aripă,

Finalul să-mi accept.

Dar prea-ncăpăținată

Mi-i carma dintre vieți

Mă-nvie, mă omoară,

Mă bate de pereți,

Și-n noul an mă lasă - 

Un fulg picat din cer

Să fiu iar strop de ploaie -

Durerilor străjer.

E ziua ta

Din nou îți zic:

- Ioane, la mulți ani!

Tu nu răspunzi...

Privești de printre stele...

N-aștepți nici flori,

Nici daruri și nici bani.

Te plimbi prin lumea ta

Fără șosele.

Cum ți-e acolo?

Ai găsit răspuns?

Sau ești aici?

Ah, nu te văd, Ioane...

Să fii tăcere la chemări

te-ai dus

În casa-ți fără uși,

fără balcoane.

Tu mă auzi, eu știu,

Chiar îmi vorbești,

Azi am simțit pe frunte

Palma-ți caldă,

Dar fila Terei

Nu vrei să citești...

În val de Cer

Scînteia ta se scaldă...