Nu crede celui ce te ceartă
Precum că versu-ți nu prea sună.
Pe el orgoliu-l încearcă:
«Cum
poți să fii ca el mai bună?»
Nu crede mintea
cînd te-atacă:
«O,
de-aș putea să scriu mai bine...»
Nu poate cerul să se placă,
Iar cerul e la fel ca tine.
Nu crede lacrimii cînd doare,
Suspinul e și el plăcere
Căci din oftatul plîns în șoaptă
O nouă rimă-n vers se cere.
Nu înceta să scrii vre-o dată,
Precum că: «cine mă citește?»
Cînd scrii, cu Domnul stai la masă
Și-acesta-i semn că te iubește.
Sa scrii ... eu te citesc !
RăspundețiȘtergereSa fii ... eu te doresc!
scriu... spre a respira în unison
Ștergerecitești... în sufletul din vîrful de creion
eu te doresc... în prag nemurire
tu mă dorești... în văl de desfrunzire...
https://www.youtube.com/watch?v=nNL9Lole-iE&list=RDnNL9Lole-iE#t=148
RăspundețiȘtergerem-ai îmbrăcat în zvîcnet de viori
Ștergeremi-ai pus pe frunte amintire din scrisori
sub pleoape cerul cald ai despuiat
m-ai reîntors în visul consumat...