Odă fericirii

 

Fericirea-i precum steaua în cădere,
„Iaca este!” Peste-o clipă... „Gata, nu-i...”
Și trăim tot în regrete și durere,
Pe ruina și cenușa dorului.
 
Spun profeții: „Fericirea este clipa
Ce-o trăiești imediat, doar în prezent”,
Cât ar face o mișcare cu aripa
O idee împletită-n gând latent.
 
Și mi-am zis: eu fericiri am milioane,
Oirce clipă e din nou un alt „prezent”,
Ce-mi aduce praf de perlă în vagoane
Să-mi zidească viitorul coerent.
 
Fericirea mea încearcă să adere
Pentru viață lungă-n rima unui vers,
Doar steluța ce se stinse în cădere
N-a murit, a dispărut în Univers...
 
Și voi toți ca umbre vii în amintire
Adunați cu inimi sincere comori,
Sacrificiu pe altar de FERICIRE -
Viitor, prezent, trecut legat cu sfori.