Rămâi la fel- chemare în furtună,
mănunchi de versuri şi iluzii dulci
să-mi prinzi din nou speranţe în cunună,
din păcura rutinei să mă smulgi.
Să-mi fii un far spre miezul pasiunii,
să mai trăiesc zenit de primăveri
la randevu pe strop din geana lunii,
în basmul fără mâine, fără ieri.
Să mă găsesc în braţe pătimaşe
când ramul din destin e viscolit,
să mă ascund de toamnele pizmaşe
şi veacul de duminici dezgolit.
Rămâi fior de tandră mângâiere,
minciuni şoptite-n clipe de amor,
o aşteptare-a nopţilor de miere,
loc de popas sub tălpi de călător.
