* evadare

Am evadat din nourul de gânduri
ce-mi reproşează zdrenţele de vise
înmormântate-n şoapte puse rânduri
de ne-ndurarea zilelor proscrise.

Am evadat din viscol de petale
trecute într-o pulbere din urne
conduse de suspin de balamale
ivite din rutinele diurne.

Am evadat din ultima chemare
de larma surdo-mută suspendată
când fără "nu" şi fără afirmare
pe ciob de dor rămasă-s disperată.

Am evadat... dar tu rămâi în mine
brăzdându-mi orizontul şi oglinda,
întemniţând intrarea în poimâine
din bolta sorţii aruncându-mi grinda.

* sărut de primăvară

M-a sărutat pe buze primăvara
cu şoapta rimei, visul ce-mi veghea
şi-n verbul mort a înflorit vioara
să ne găsim din nou pe ciob de stea.

Mi-ai împletit cu zâmbetul vocala
o noapte schilodită bandajând,
ai şters cu noi speranţe îndoiala
aripi de fluturi să ne crească-n gând.

Şi în vâltoarea de furtuni stelare
din lipsa de duminici evadăm,
(eu- dor flămând, iar tu- o aşteptare)
în flăcări dintr-un rug să ne-nnodăm.

Să facem punte peste legea crudă
adăugând un proaspăt anotimp,
un curcubeu peste pleoapa udă
şi un altar la poale de Olimp.