duminică, 1 aprilie 2018

Dreptul femeii de acasă


Vreau să  vă spun o mare noutate
Ce-i veche precum praful din pustiu
Ea-i scrisă-n legi și-n filele de carte
Dar spre regret nu încă toți o știu.

Chiar și Isus o spuse în povețe
Pe urmă două fete-au mai vorbit,
O Clară și o Roză cu blândețe
Au insistat de la bărbați subit:
Să recunoască că e Om femeia
E mama lor, e muză și-ajutor
În poezii și cântece e zeia
În casă e speranță-n viitor...

Mai amintesc și eu cu pietate
Și cu respect profund, pentru acei
Ce uită: nu doar în societate,
Acasă Ea tot are dreptul ei.

Și în familie e doamnă, nu muiere
Nu doar la munca-n curte e-o egală,
Mai are drept la flori și mângâiere
Nu doar la datorie conjugală.

Mai are drept să-i spui că-i minunată
Nu doar să-i ceri să fii mereu servit
De parcă ți-ar fi roabă sau argată
Ori un obiect din casă potrivit.

La admirație, respect și încântare
Drept are nu doar cea din monitor,
Căci fruntea îți mângâie când te doare
Ființa, cui spuneai cândva: „mi-e dor”.

E dreptul ei să-ți ceară socoteală
Când pui poveri pe umerii subțiri,
Când îți mai iartă-o „ultimă greșeală”
De aventuri, răceală sau jigniri.

E dreptul ei copiii să-și alinte
Din viața ei fărâmă să le dea
Căci Domnu-a spus așa, iar El nu minte:
Sunt maximă valoare pentru ea.

E dreptul ei să fie ascultată
Când planuri uriașe zămeslești
Căci în final și ea va pune plată
Pentru eșecul tău, dacă greșești.

Și de nu știi ce drepturi ea mai are
Atunci întreabă de ființa ta
La care drepturi ești în așteptare?
Să știi, femeia este OM și ea!

Un comentariu:

  1. E datu-ti de femeie :
    sa iei si sa arzi tot,
    sa dai apoi ... crampeie


    rasfat ... nemeritat ?

    RăspundețiȘtergere