Sunt un tren deraiat de pe șine
Mă oprii să te iau, să te duc,
Să te pun pe-o orbită cu mine
Devenind boț de sol sub un nuc.
Îndemnată de noaptea pustie
Și de valsul turnat peste vis
Încercai încă-odată de-s vie,
Dacă basmul uitat s-a mai scris.
Mă țineam agățată de tine
Pe o clipă crezui că exiști
Am permis șoapta ta să m-aline
Descântând cu nădejdi zorii triști.
Peste zi, divulgați de lumina
Din cuvântul abia deșteptat,
Cu silabe alese șterg vina
Și rămân un biet tren deraiat.
Te-am asteptat in gara veche ,
RăspundețiȘtergereUitandu-ma in zare dupa tren
Am revazut si soapta la ureche
Crezand indepartarea stearsa in refren
Te regasesc si -n minte te apropii
Esti iar in minte-mi renascuta
o floare rara, regasita,
ce-i imposibil s-o uiti sau s-o multiplici
Fidelitatea ta mă-ncântă și mă-ndeamnă
RăspundețiȘtergeresă mă zidesc în vers și să rămân
o primăvară jună-n miez iarnă
să te accept ca muză și stăpân...
Nu poti fi stapanul florii de cires
RăspundețiȘtergere