Ai izvorât răspuns la o chemare
Bărbat, copil și muză într-un chip,
Să-mi împletești destinul de visare,
În veacul meu lipsit de anotimp.
Ai coborât din rima obosită
Din strop de gând sfios, neîndrăzneț,
Să cadă peste pajiștea cosită,
Din lacrimi nestemate fără preț.
M-ai dezbrăcat de noapte și de iarnă
În dormitorul meu din Univers,
Făptura ta ființa să mi-o cearnă,
Sub plapuma fiorului din vers.
Și ai pătruns în șoapta amuțită,
Dând glas unui fior netulburat,
Să-nvăț cum e atunci când sunt iubită...
Ah, scumpule, ce mult te-am căutat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu