Scrisoare

[1]

Iubire, îți trimit

azi o scrisoare

să-ți amintesc

c-odată mi-ai promis

să fii în viața mea

o sărbătoare

și-n fiecare noapte

sacru vis.

Eu te-am crezut

și mi-am deschis fereastra

și sufletul

și inima-am deschis

te-am invitat

cu-atâta bucurie

ca pe-o duminică

și paradis.

[Refren]

Iubire, tu-ai fost steaua căzătoare,

M-ai ars și focul tău m-a renăscut,

Încerc prin umbre să-mi găsesc cărare,

Să-mi reaprind lumina

în sufletul pierdut.

[2]

Și l-am ales să-mpart

cu el iubirea

Să ne-mpletim

cu tine într-un noi,

să ne-nsoțească-ntruna

fericirea

să ne păzească

de furtuni și ploi.

Și la destinul meu

am pus un lacăt

m-am dizolvat de tot

în soarta lui,

mă străduiam să-mpart

cu el căldura

așa cum în povața ta

o spui

să fiu a lui.

[Refren]

[3]

Dar mă durea

când n-auzea chemarea

când așteptarea mea

o ignora

când între noi

punea înstrăinare

dar eu credeam

c-așa e fața ta

să-nvăț ceva.

Și învățam

să fiu mai iubitoare

să îl dezmierd

în toate să-l ajut.

m-am lepădat de mine

și de visuri

ca să-i fiu scut.

[Refren]

[4]

Iubire, vreau să-ntreb

azi în scrisoare

cum s-a-ntâmplat

c-așa m-ai amăgit,

am dat nu numai ani

bucăți din suflet

ca să-nțeleg

că tu ai fost un mit.

Și am rămas

la margine de viață

cu vis strivit

și gol pustiu în piept,

stau rătăcită-n dor

fără busolă,

iubire spune

ce să mai aștept

că-i gol în piept.

[Refren]