* ai tăcut...

Ţi-am presurat cărarea cu petale
luînd un colţ de vară cu-mprumut
şi am ţesut un leagăn din vocale...

de mîine-ţi va răspunde geamul mut...

Te-ademeneam şi doamnă şi puştoaică
pitită într-un miez de vis hoinar-
ba prada ta, ba la vînat leoaică...

de mîine voi fi piatră de hotar...

Te întîlneam o umbră pe silabă
răpindu-mi gîndul cu-un sărut în plic
să potoleşti secundele din grabă...

de mîine vei găsi aici... nimic...

Te voi privi din nume de străină,
îţi voi vorbi cu verb necunoscut
ce nici nu mîngîie, nici nu alină...

Eu aşteptam...
Ştiai...
dar ai tăcut...