Un "te iubesc!"- balsam turnat pe rană
pe-un prag pustiu de talpa-ţi neatins,
cînd din clepsidră clipele-s pe goană
şi sub pleoapa-mi chipul tău nestins.
Un "te iubesc!" ce-apusul anulează
din vis ce se crezuse împlinit
dar ignorat de zeul ce-l veghează
şi-mi desenează umbra din zenit.
Un "te iubesc!" din poarta disperării
căci ultimul noroc a fost ratat,
cînd s-a topit pe buzele chemării
dintr-un capriciu de destin certat.
Un "te iubesc!" - o lacrimă tîrzie
rămasă-n gară într-un ultim tren,
lăcată ne-ncuiată să rămîie
cînd pătimaş regretele mă cern.
Un "te iubesc!" - o pauză-n durere
să-nvăţ din nou seninul să găsesc,
pentru speranţă - nouă înviere,
icoană pentru ultimul "iubesc..."
Frumooos! Felicitări!
RăspundețiȘtergerePS: citeşte-ţi cu voce tare versurile! "pe peron" Aaaah!
Danielle, mulţumesc de atenţionare
RăspundețiȘtergerecred că e cam mult pentru două poezii consecutive
sper să nu mai repet
dar cine ştie...
eşti binevenită