Tăcerea ne-a făcut deja străini
nu-mi îndulceşte gura al tău nume,
nu mă dezmierzi cu şoapte să alini
cascada-n mine, care cade-n spume.
Durerea aşteptării a trecut
în suferinţă cronică, mirată,
nu mai pulsează-n gândul meu acut,
s-a furişat sub gene resemnată.
De visele din ieri m-ai vaccinat,
de dor de tine am imunitate,
reiau destinul ce m-a cununat
cu nopţi de ceară, zile îmbrumate.
Rup filele acelui calendar
care a cunoscut a noastre taine.
au fost duminici, însă înzadar,
e viitorul nostru fără haine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu