Venii o pată de culoare
pe cerul umed după ploi,
să plece toamna care doare,
o vară să-mpărţim la doi.
Ne-am întâlnit pe-a rimei gură
şi în sărut ne-am contopit
cu a vocalelor arsură
pe cer de fulgere stropit.
Mi-ai îmbrăcat pe umeri zborul,
ca o himeră azi planez
şi mă îmbrăţişez cu dorul,
ca o puştoaică să visez.
Venii din nopţi, ca o chemare,
ca un ecou ai dispărut
să pun pe chipul tău uitare...
Dar parcă eu pot să te uit?
Imi place!
RăspundețiȘtergereAm revenit în ploaia rece,
Îmbrăţişându-te prin vis,
Iar mâna-mi caldă părul ţi-l petrece,
Luptând cu dorul ce gândul duce spre abis
Bun revenit cu ploaia rece,
Ștergerecu braţe încleştate-n vis,
cu dorul care nu mai trece
dar te-nsoţeşte spre abis...