vineri, 25 mai 2012

# ai dispărut


Venii o pată de culoare
pe cerul umed după ploi,
să plece toamna care doare,
o vară să-mpărţim la doi.

Ne-am întâlnit pe-a rimei gură
şi în sărut ne-am contopit 
cu a vocalelor arsură
pe cer de fulgere stropit.

Mi-ai îmbrăcat pe umeri zborul,
ca o himeră azi planez
şi mă îmbrăţişez cu dorul,
ca o puştoaică să visez.

Venii din nopţi, ca o chemare,
ca un ecou ai dispărut
să pun pe chipul tău uitare...
Dar parcă eu pot să te uit?

2 comentarii:

  1. Imi place!


    Am revenit în ploaia rece,
    Îmbrăţişându-te prin vis,
    Iar mâna-mi caldă părul ţi-l petrece,
    Luptând cu dorul ce gândul duce spre abis

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bun revenit cu ploaia rece,
      cu braţe încleştate-n vis,
      cu dorul care nu mai trece
      dar te-nsoţeşte spre abis...

      Ștergere