Un bucheţel de soare
mi-ai picurat pe buze
şi te sărut cu zâmbet,
te-mbrăţişez cu cânt.
Pentru suspinul umed
ai scris pe cuget scuze
şi m-ai încins cu-albastrul
ce curge spre pământ.
Pe braţe-ocrotitoare
încredinţez pruncia
ce mi-a rămas fidelă
şi-n mijloc de brumar,
în noaptea sorţii crude
să nu-ngrop veşnicia
te iau amic şi înger
spre mâine îndrumar.
Citesc autoportretul
pus într-o ramă nouă
pictat de o iubire
născută de-al tău puls
şi mă renasc din aştri
când mă culegi din rouă
cu stropul ud de verde
din curcubeie muls.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu