Pune-mi, dacă vrei la mâini cătuşă,
Patru lacăte să-ncui la uşă,
Leagă-mă cu talpa de ţărână,
Iar pe pleoape pune-mi noapte spână.
Foi de cort aşterne peste soare,
Sapă râpi abrupte pe cărare,
Crengi de mărăcini în pat aşterne,
Cu rugina vremii carnea-mi cerne.
Doar să-mi laşi aripa în visare,
Nu-mi lua a cerului chemare
lasă-mi verdele ce mă cunoaşte
Pagiştea de stele când o paşte.
Lasă-mi cântul ce pulsează-n mine,
Dulcele – din cupa cu suspine,
Strigătul ce se ascunde-n şoaptă,
Zdreanţa sorţii ce-a rămas necoaptă.
Lasă-mi ritmul presărat în verbe,
Viforul ce-n sânge îmi mai fierbe,
Să trăiesc un dram de libertate
Rămânând apoi pe foi uitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu