Gură de rai

De-o vreme caut rimă pentru ţară:

prin cronici, pe la clasici răsfoiesc -

toţi într-un glas îmi spun: "e o comoară",

e-un colţ de rai pământul strămoşesc.

Şi chiar de-a fost supusă şi rănită,

şi chiar de i-i pământul zdrenţuit,

iar limba de acasă-i fu gonită

şi un final părea că-i e sortit,

o mai vedem pe hartă cum pulsează,

deşi-i cu un hotar în carnea ei

iar marea la sud-est doar o visează

şi munţii îi sunt astăzi străinei,

ea totuşi este vie şi ne cheamă

cu glas de tricolor nemuritor,

spre-un mâine optimist, lipsit de vame,

senin, independent, biruitor.

Azi te felicit, dulcea mea Moldovă,

că ai  şi libertate, şi un grai,

şi să-ţi declar pot în natala-mi slovă:

- Mi-eşti cea mai dragă, gura mea de rai.