Toamna_în_doi

[1]

Dragul meu, ca pe-o poveste

Viața noastră am trăit

Am trecut tot mână-n mână

Spre brumarul obosit.

Am avut suspin și lacrimi

Dar și zâmbete-am avut

Bucurie și succese

Însă toate au trecut.

[2]

Urmărim cum timpul trece

Ba cu soare, ba cu ploi

Nici o zi din viața noastră

N-o întoarcem înapoi.

Doar privim prin amintire

Cum urcam și coboram

Cum ne întrista căderea

Și pe urmă iar zburam.

[3]

Au fost zile cu furtună

Însă nu ne-au doborât

Fiindcă ne țineam de mână

Și-amândoi ne-am sprijinit.

Chiar și-atunci când focu-n suflet

Ne părea că-i potolit

Învățasem ce-i iertarea

Și pas rău ne-a ocolit.

[4]

Multe-am scris pe fila vieții

Multe-am vrea să le uităm

Însă toate-s prețioase

Din greșeală învățăm.

Astăzi cu recunoștință

Cerul binecuvântăm

C-am rămas tot împreună

Basmul să-l continuăm.

[5]

Chiar de-i toamnă și e brumă

Și la tâmple și pe prag

Îți simt dorul și căldura

Tu continui să-mi fii drag.

Încă multe nopți și zile

Vom compune despre noi

Poezii, chiar și romane

Fără frică de nevoi.

Căci am învățat că-n toamne

Fructul este mai gustos

Orice clipă împreună

Este un cadou frumos.

Cu_tine_acasă

Eu te-am ales să-mi fii zeu și bărbat
Pentru tandrețe și suflet curat

Sprijin să-mi fii, ghid și povață

În doi să fim întreaga viață.

Eu te-am ales să-mi fii zeu și bărbat

Pentru tandrețe și suflet curat

[Refren:]

Cu tine acasă-i mereu primăvară,

Chiar dacă toamna în poartă-a bătut,

Tu știi să faci tristeți să dispară.

Iubirea rămâne un scut.

Cu tine acasă-i

mereu primăvară.

În brațele tale găsesc alinare,

Acolo nu-i frig, mereu este soare.

Îmi ești adăpost, când vântul mă poartă,

Ești ușă deschisă, fereastră și poartă.

În brațele tale găsesc alinare,

Acolo nu-i frig, mereu este soare.

[Refren:]

Cu tine acasă-i mereu primăvară,

Chiar dacă toamna în poartă-a bătut,

Tu știi să faci tristeți să dispară.

Iubirea rămâne un scut.

Cu tine acasă-i

mereu primăvară.

Cu tine învăț să fiu dragă, iubită,

Cu tine-mi permit să fiu fericită.

Îmi știi și tăcerile, și dorul, și frica,

Cu tine nicicând nu mă simt singurică.

Cu tine învăț să fiu dragă, iubită,

Cu tine-mi permit să fiu fericită.

[Refren:]

Cu tine acasă-i mereu primăvară,

Chiar dacă toamna în poartă-a bătut,

Tu știi să faci tristeți să dispară.

Iubirea rămâne un scut.

Cu tine acasă-i

mereu primăvară.

Îți mulțumesc pentru umărul cald,

În grija ta mă alint și mă scald,

Pentru nopți blânde, cu luna prin geam,

Pentru că ești, că mă ai și te am.

Îți mulțumesc pentru umărul cald,

În grija ta mă alint și mă scald.

[Refren:]

Cu tine acasă-i mereu primăvară,

Chiar dacă toamna în poartă-a bătut,

Tu știi să faci tristeți să dispară.

Iubirea rămâne un scut.

Cu tine acasă-i

mereu primăvară.

Și mergem, iubite, prin vremile toate,

Cu amintiri de demult, neuitate,

Le punem în suflet ca flori într-un vas,

Și casa ne crește în dor pas cu pas.

Și mergem, iubite, prin vremile toate,

Cu amintiri de demult neuitate.

[Refren:]

Cu tine acasă-i mereu primăvară,

Chiar dacă toamna în poartă-a bătut,

Tu știi să faci tristeți să dispară.

Iubirea rămâne un scut.

Cu tine acasă-i

mereu primăvară.

Scrisoare

[1]

Iubire, îți trimit

azi o scrisoare

să-ți amintesc

c-odată mi-ai promis

să fii în viața mea

o sărbătoare

și-n fiecare noapte

sacru vis.

Eu te-am crezut

și mi-am deschis fereastra

și sufletul

și inima-am deschis

te-am invitat

cu-atâta bucurie

ca pe-o duminică

și paradis.

[Refren]

Iubire, tu-ai fost steaua căzătoare,

M-ai ars și focul tău m-a renăscut,

Încerc prin umbre să-mi găsesc cărare,

Să-mi reaprind lumina

în sufletul pierdut.

[2]

Și l-am ales să-mpart

cu el iubirea

Să ne-mpletim

cu tine într-un noi,

să ne-nsoțească-ntruna

fericirea

să ne păzească

de furtuni și ploi.

Și la destinul meu

am pus un lacăt

m-am dizolvat de tot

în soarta lui,

mă străduiam să-mpart

cu el căldura

așa cum în povața ta

o spui

să fiu a lui.

[Refren]

[3]

Dar mă durea

când n-auzea chemarea

când așteptarea mea

o ignora

când între noi

punea înstrăinare

dar eu credeam

c-așa e fața ta

să-nvăț ceva.

Și învățam

să fiu mai iubitoare

să îl dezmierd

în toate să-l ajut.

m-am lepădat de mine

și de visuri

ca să-i fiu scut.

[Refren]

[4]

Iubire, vreau să-ntreb

azi în scrisoare

cum s-a-ntâmplat

c-așa m-ai amăgit,

am dat nu numai ani

bucăți din suflet

ca să-nțeleg

că tu ai fost un mit.

Și am rămas

la margine de viață

cu vis strivit

și gol pustiu în piept,

stau rătăcită-n dor

fără busolă,

iubire spune

ce să mai aștept

că-i gol în piept.

[Refren]

Fenix_din_ruine

S-au întâlnit în miez de suferință

Trădată ea și el respins

Și s-au unit dintr-o dorință

Să împletească-n doi un vis.

În doi zideau o casă din speranțe

Ea oferea din ce nu a avut

Dând dragoste din suflet și pe brațe

Mereu mai mult.

Dar spre regret așa a fost să fie

El numai să primească a ales

Perfect în lume să se știe

Să se desfete în succes.

Ea aștepta să fie dezmierdată

El așteptarea ei o ignora

Ea își dorea duminică vre-odată,

Și-n viața sa.

Și-l tot iubea, îl învăța să zboare

Aripi să-i crească din iubit

Să strălucească ca un soare

Iar ea-i... doar bună de servit.

El mai lovea cu vorba și privirea

Să nu încerce zbor și ea

Și s-a deprins să rabde neiubirea

Dar o durea.

Iar când a început să se sufoce

Fără prezent și viitor

Înăbușind suspinu-n voce

S-a ridicat încetișor.

S-a ridicat cu zborul din cenușă

Aripile la loc și le-a crescut

Și a plecat, dar n-a ieșit pe ușă

S-a renăscut.

A învățat de-acum să nu-i mai pese

De vorba care o rănea

O piesă nouă-a început să țese

Dar pentru el nu-i loc în ea.

Iar el, abia acum pornise s-o zărească

Când ea din viața lui s-a dus

Și-a încetat lumină să primească

S-a descompus.

Și a venit cu flori și cu bomboane

Și cu cuvinte calde, dulci

Surprize adunate din romane

Și-a amintit atunci.

Dar prea târziu, s-a stins în ea scânteia

Ce o păstra aprinsă pentru el

De-acum n-o ține frica și nici vina

I-i inima oțel.

Și gata, nu mai este cale-ntoarsă

Privește înspre dor finit

A părăsit speranța arsă

Și dragostea ce s-a topit.

Căci l-a văzut pe el așa cum este

Fără iluzii, suflet gol.

Deși o invitase în poveste

Nu-i dase rol.

Ea s-a desprins un fenix din ruine

Din colivie strâmtă a zburat

Ca să revină înapoi la sine

Din rolul nejucat.

Fără sfârșit

https://www.youtube.com/watch?v=qEu3UpptpPQ

În vis nocturn ai fost din nou cu mine
Eu te priveam în ochi, tu mă priveai
Eu îți vorbeam de doru-mi pentru tine
Tu în tăcerea ta mă ascultai
Eu îți vorbeam, tu ascultai.
 
Erai atât de-al meu și-atât de-aproape
Iar între noi povestea ta și-a mea
Nesomn și multe lacrimi sub pleoape
Și-o seară când căzu din cer o stea.
Sub pleoapa mea căzu o stea.
 
Noi ne jucam cu piesa vieții noastre
Naivi credeam în film  cu „va urma”
După antract cu acțiuni nefaste
De la-nceput vis nou vom relua.
După antract vom relua.
 
Dar am intrat în roluri reci, străine
Pe-o scenă tu pe altă scenă eu
Tu undeva și eu tot fără tine
Cu alta tu, dar ai rămas al meu.
Tu undeva, dar tot al meu.
 
Te atingeam ades doar cu privirea
În vis nocturn, în dor, în amintiri,
În viscole mă încălzea iubirea
Din două vieți străine, doi martiri.
Suntem în dor doi bieți martiri.
 
Te chem în vis să fiu din nou cu tine
Să te privesc în ochi, să mă privești
Să îmi vorbești de dor fără suspine
Să evadăm în noile povești.
Să fim în doi în noi povești.
 
[Refren]
Mai vino-n vis dorință vie
Să te ating prin poezie
În așteptarea mea târzie
Fără sfârșit.

Rugăciune de dimineață

https://www.youtube.com/watch?v=Fe-9AjH1WZo

E dimineața, Doamne,
Mulțumesc că m-am trezit
În lumina Ta-nțeleaptă
Să-mi fac ziua am venit.
Te chem în viața mea
În palmă soarta-mi ia
Să fac lucrarea Ta
La care m-ai trimis.
 
Îți permit și astăzi, Doamne,
Să Te am îndrumător
Fii alături toată ziua
Drept și blând judecător.
Mă-ndreaptă chiar amu
Pe drum curat mă du
Așa cum știi doar Tu
Lucrarea ta să fac.
 
Ia-mă cu blândețe, Doamne,
De mânuță ca pe-un prunc
Să mă simt în siguranță
De sfatu-ți mă conduc
Alături fii mereu
Ocrotitorul meu
Să-mi sprijini pasul greu
Lucrarea ta să fac.
 
Îți încredințez azi, Doamne
Ziua să mi-o construiești
Cu a Ta înțelepciune
Și cum știi Tu să iubești.
Stăpân Te las să-mi fii
Destinul să mi-l scrii
Căci numai Tu mă știi
Ce pot și ce să-nvăț.

În viață intră cu curaj

https://www.youtube.com/watch?v=7Y-n0F680Dg

În viață intră cu curaj
Că ea nu-ți cere gaj
N-ai frică de greșeli
n-ai frică să te-nșeli
învață din suspin
din floare și din spin
din zbor și din căderi
să crezi, să urci, să speri.
 
Atunci când frică ai să nu greșești
Să nu apari în umbra cine ești...
Te-oprești în loc tot cu noroc
În sfatul de cândva: „Cuminte fii. Păzea!”
Dar nu uita, nu ai mai multe vieți
Că n-ai avut curaj poți să regreți.
 
Îți este frică să nu-ncalci cumva
Un: „Fii atent!” rostit de cineva,
Scrii basm forțat, întemnițat,
Dar parcă poți să crești din ceea ce nu ești?
Și să repeți un rol deja jucat?
Să fredonezi un cântec repetat?
 
Ești unic în victorii și căderi,
Trăiești doar ale tale primăveri,
Durerea ta, și zbor spre stea.
Mergi prin necunoscut, de asta te-ai născut
Și doar a ta alesei dintre cruci,
Povara, care poți aici s-o duci.
 
De-aceea tot ce-ți pare încercare,
E-o treaptă ce te-ndeamnă spre urcare,
Prin îndoieli, frici sau greșeli...
Să-nveți a birui, a crește și iubi.
Prin nedreptate, lacrimi și trădare
Și prin răspuns la dar și la chemare.
 
Permite-ți azi necazuri și furie
Iar mâine te desfată-n bucurie...
Că-i viața balansoar
Și cel mai sacru dar.

Da, viața-i așa...

Când bluză albă și fină îmbraci
O fustă neagră sau gri îți alegi
Ești încântată și nu te prefaci
Și nu negi.
Ba un ceai dulce ades îți prepari
Ba în amar de cafea te desfeți
Ba vrei fierbinte, ba rece preferi
Te răsfeți.
[Refren]
Da, viața-i așa
Ba albă, ba neagră,
Ba gheață, ba pară,
Ba-i dulce-amară
Da, viața-i așa
Ba albă, ba neagră,
Ba gheață, ba pară,
Ba-i dulce-amară
Da, viața-i așa
 
Ba urci spre aștri, ba iute cobori
Învingător ești pe urmă învins
Ba pe pământ, ba cu capul în nori
Ba în vis.
Iubirea dulce-apoi ura încerci
Zâmbești apoi te îneci în suspin
În rugăciune tu capu-ți apleci
De creștin.
[Refren]
 
Te urci întruna mai sus și mai sus
Ca să înveți înspre stele-a zbura
Spre o chemare din dorul nespus
Și-a cădea.
Din zi în noapte încet te dizolvi
Apoi spre ziuă din noapte te smulgi
Probleme noi și mai noi să rezolvi
Și tot fugi.
[Refren]
 
Pe negrul vieții mereu supărat
Ai vrea doar albul în ea să alegi
Însă destinul e adevărat
Cu-așa legi.
De-aceea urcă și-nvață-a cădea,
Zâmbește sincer și-nvață să plângi
Și-n încercări nu te-opri, nu ceda
S-nu te frângi.
[Refren]

Nu uita să rămâi o femeie

Ai deprins să duci greul în casă
Să alergi să muncești undeva
Să învingi s-aduci pâine pe masă
Să ajuți de-a cerut cineva.
Știi să fii salvatoare și mamă
Să tai lemn lângă orice bărbat
Alteori te prinzi vesel în horă
Apoi strângi, speli, gătești, faci curat.
[Refren]
Nu uita să rămâi o femeie,
Vis, lumină, scânteie,
Fii speranță, chemare
Fii rază de soare,
Fii dor, sărbătoare.
 
Mai permite-ți să fii gingășie
Cum e scris în legende, povești
Făt Frumos să te ia de soție
Ajutor de la el să primești.
Să fii stea pentru-artiști să fii muză
Căci așa te-a creat Dumnezeu
Să te-alinți fără vină și scuză
Să nu știi ce-i necaz și ce-i greu.
[Refren]
 
Multe știi de la buna și mama
Dacă cazi cum să zbori spre înalt
Doar să-nveți să trăiești ca femeie
Spre regret nimeni nu te-a-nvățat
Și alergi să fii bună, comodă
Nu te lași să rămâi de bărbat
Până cazi ca subiect pentru odă
Pe altar un cărbune-ntrupat.
[Refren]
 
Stai un pic amintește-ți femeie
Rostul tău să fii șoaptă și dor
Să fii gănd și-n privire scânteie
Să trezești în făptură fior.
Iar poveri să le ducă bărbatul
Ce-l alegi să-i fii muză și far
Căci  așa zămislise înaltul
El – stăpân însă tu - al lui dar.
[Refren]

Nu ceda

 Când vrei să urci și-ți dau peste picioare
Tu nu ceda ci-ți crește aripioare
și zboară, reușește peste tot
planând, sărind, sau prin înot.
Refren:
Nu te opri
Și nu ceda
Tu ești stăpân
Pe viața ta.
 
Căci cei ce merg ca niște târâtoare
Nu vor să ai succes, respect, valoare.
Se zbat să cazi, să te târăști și tu
Dar spune ferm cedării: NU!
Refren:
 
Ia viața-n mâni și mergi cu îndrăzneală
Nu pentru ei, nu pentru zvon și fală
Tu ești aici să crești, să reușești,
să te dezvolți și să iubești.
Refren:

Complici în soartă

Îmi permit să vă văd și dușmani, și amici
Libertate vă dau să-mi fiți complici.
Ochii larg îmi deschid tema să înțeleg
Când loviți, când răniți eu vă aleg.
Refren:
Chiar dacă-mi sunteți dușmani sau amici
În soartă vă am ca complici.
 
Îmi permit să vă văd, mă dezic de opac
Fără frică accept să nu vă plac.
Îmi permit să răspund fără să mă acuz
De-s văzută cam rea am să mă scuz.
Refren:
 
Îmi permit să vă vâd în străluciu divin
Chiar de faceți să plâng rază devin.
Îmi permit să mă văd când nu vreți să mă știți
Mă ador chiar și-atunci când nu iubiți.
Refren:
 
Îmi permit să vă vâd și în nopți, și în vis
Îmi sunteți zi de zi mentori și ghizi.
Îmi aduc înapoi stropul cel luminos
Fiindcă umbra-mi accept și sus și jos.
Refren:

Tu, mireasa mea

 

Așteptam să vii soare cald de vară
Dar tu ai venit un vulcan în pară
Te vedeam în vis și în insomnie
Te simțeam parfum fin de iasomie.
[Refren]
Azi tu ești mireasa mea
M-ai primit în viața ta
Cea mai minunată
Cea mai adorată
Dar de preț în soartă
Tu, mireasa mea.
 
Erai astru sus printre stele-ascunsă
Licăr din neant rază nesupusă.
Nu puteam să cred că-mi vei fi mireasă
Lângă brațul meu în văl de mătasă.
[Refren]
 
Astăzi ești aici dragă, zâmbitoare
Astru coborât prefăcut în floare.
Te ating atent cu dor blând în șoaptă
Să te am în veci așteptare-n poartă.
[Refren]
 
Să-ți aștern doresc calea cu petale
Să-ți aduc nectar dulce în pocale.
Zilnic să trăiești numai fericire
Și să te desfeți în a mea iubire.
[Refren]
 
Te-oi păzi de ger, de urgii, suspine
Să nu-ți fie greu, să știi doar de bine.
Ești femeia mea pentru-ntreaga viață
Mamă pentru prunci și a mea speranță.
[Refren]

În viață străină

În orice zi mă-ndrept încet spre mine
Cu pași mărunți, cu frică, cu suspin...
De ani destui trăii în vieți străine
Și-abia acum învăț al meu destin.
 
Cu ochi străini scrutam îndepărtarea –
Treptat-treptat să văd am încetat,
Nu mai puteam să-mi deslușesc suflarea,
Și visul de pe gene l-am uitat.
 
Striga prin rimă Cerul de trădare
Dar versul l-am muțit căci mă durea,
Să nu răspund, alesei, la chemare,
Și veșnicia-n mine-ncet murea...
 
M-am sinucis, lăsând în viață glodul,
O, Doamne, ce păcat! Cum am putut?
Să trec prin Tine și să nărui podul,
Iubirea să-Ți ignor, rigit, tăcut.
 
Azi m-am trezit și mă îndrept spre mine
Cu pași mărunți, cu frică, cu suspin...
Să nu mai stau în casele străine,
Să savurez din propriul destin.
 

Amintirea ființei mele cosmice

Strop de lumină lunecat în hău
Încerc să zbor, să mă agăț de Astru
Dar mă înhață vifor negru, rău,
Mă-nvăluie cu gheare de sihastru.
 
Sunt mic, dar știu: din lume mare vin,
Am frați, surori – scântei de nemurire,
Ei mă așteaptă într-un vis senin,
În ocean de pură fericire.
 
Doar să înving cel vifor dintre noi,
Să mă ridic, din nou aripi să-mi crească,
Să trec peste furtună fără ploi,
Peste pojar aprins cu spin și iască.
 
Chiar de mă doare, chiar de-s în arsuri,
Eu mă strecor cu țeasta spintecată
Spre raza fără pete și cusuri,
Lipsită de-acuzări și judecată.
 
Căci dincolo de cer și veșnicie
Și dincolo de timp și adevăr
E casa mea din ritm de melodie
Și frații mei, cu care-s în răspăr.
 
Dar vin spre ei, căci îmi întinde mâna
O boare aurită din neant.
Și e final, de azi nu sunt cadâna
Destinului de veacuri amânat.