Azi m-a atins ecoul tău, iubite,
şi alergai cu geana să-l ating
să mai reţin petalele grăbite
căci clipele cu ruginiu mă ning.
Însă s-a stins vocala cea din urmă,
încerc să strig, însă răspunsu-i mut.
Din nou lumina-n pleoapă mi se curmă-
a fost ecou sau doru-mi a gemut?
Îmi ticăie tăcerea-ţi în timpane
să nu aud un nou final de zi
şi scîncetul chemărilor orfane
din vis ce prinde a se desfrunzi.
Rămîn din nou la capăt de-aşteptare,
chiar de-ai să treci şi azi fără ecou
voi căuta silabe solitare-
pentru singurătatea-mi un sacou.
Să-ncerc s-ascund durerea goliciunii
de nesperanţa ce m-a despuiat
turnîndu-te pe rana rugăciunii
cu neecou în patu-mi furişat.
şi alergai cu geana să-l ating
să mai reţin petalele grăbite
căci clipele cu ruginiu mă ning.
Însă s-a stins vocala cea din urmă,
încerc să strig, însă răspunsu-i mut.
Din nou lumina-n pleoapă mi se curmă-
a fost ecou sau doru-mi a gemut?
Îmi ticăie tăcerea-ţi în timpane
să nu aud un nou final de zi
şi scîncetul chemărilor orfane
din vis ce prinde a se desfrunzi.
Rămîn din nou la capăt de-aşteptare,
chiar de-ai să treci şi azi fără ecou
voi căuta silabe solitare-
pentru singurătatea-mi un sacou.
Să-ncerc s-ascund durerea goliciunii
de nesperanţa ce m-a despuiat
turnîndu-te pe rana rugăciunii
cu neecou în patu-mi furişat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu