* ploaia

Toţi norii mei, iubite,
trimis-am să te plouă-
sau aşteptai, tu, poate
doar strop curat de rouă?
În miezu-mi de furtună
dezlănţuită-n toamnă
ai căutat copila?
sau glas discret de doamnă?

Îmi despletii cosiţa
din mai nemîngîiată
şi-mi cumpărai o cotă
de soartă dezmierdată,
ca să-ţi ascult minciuna
de tine necrezută
şi-o vară-ţi fui iubită
ne-atinsă, nevăzută.

Şi-n miezul de furtună
zidii cu tine-o casă
în care taina rimei
fu pîinea de pe masă...

Vrui să te plou, dar picur
pe floarea de umbrelă
din visu-mi ce se scurge
ca pînza de-acuarelă.