# Fără plată

Şi astăzi orizontul e sub lacăt:

cu stropi de cer se-nnoadă depărtarea

ţin sfoara aşteptării de un capăt,

dar tu din nou îmi ignorezi chemarea.

Din nou tăcerea-ţi spăl în rugăciune

din calendarul meu când ştergi o noapte,

miez de speranţă curăţ de  tăciune

şi mă-nvelesc cu visele răscoapte.

Dar strigătul tăcerii mă despoaie

de fluturi cu aripile în rouă,

şi augustul sub toamnă se îndoaie

fără cunună-n păr din lună nouă.

Iar mâine furişată într-o rimă

cu zdreanţa de speranţă şi cu rugă,

pe inimă şi şoaptă fără grimă

ţi-oi sta în cale ca o buturugă.

Din nou mă vei lăsa neobservată?

Din nou vei şterge-o zi apoi o noapte?

Din nou străjera sorţii fără plată

voi cununa tăcerile-ţi cu şoapte...