#un ciob de vară

De ciobul verii
prind mănunchiul de speranţe
când ţintuită sunt la zid 
de clipe-gloanţe
şi-mi leagă talpa
pud de sare ruginită...
Un ciob de vară mi-a rămas
să-ţi fiu iubită.

Cu: of! aştern un minus nou 
peste retină
punând cătuşe albăstrimii
fără vină
şi-ţi caut ocii
pe movila de vocale:
miros de august neapus
culeg în poale.

În piatra rimei veşniceşti
femei străine
iar eu găsesc aici 
polenul pentru mine
să mai lungesc c-un infinit
ist ciob de vară
fiind purtată de-al tău gând
seară de seară.

Apoi şi mâine
ca o hoaţă fără jenă
voi răscoli la tine-n creier 
şi în venă
să mă înfrupt înfometată
cu-a ta pară...
Să nu acuzi: 
mi-a mai rămas un ciob de vară.