# când nu vii...

Tu nu mai vii

fără aripi

din nou e naltul

căci mă ucizi

în vis ce nu s-a împlinit,

chem verbul tău

însă din nou răspunde altul,

iar tu rămâi

ca ieri plecat

nerevenit.

Pe-acelaşi prag stau

dar lipsită de vocale

şi cu altar

pe rana strigătului mut,

cu ochi plecaţi

în ale lacrimilor poale

un zâmbet fals

în colţul buzelor ascut.

Îmi vei şopti

că gustul lacrimei îţi place

când vei intra 

în casa mea întâmplător,

îmi vei lăsa

un ghemotoc

în piept

din ace

să-mi ispitească

nerăbdarea

din fior