miercuri, 29 august 2012

# când nu vii...


Tu nu mai vii
fără aripi
din nou e naltul
căci mă ucizi
în vis ce nu s-a împlinit,
chem verbul tău
însă din nou răspunde altul,
iar tu rămâi
ca ieri plecat
nerevenit.

Pe-acelaşi prag stau
dar lipsită de vocale
şi cu altar
pe rana strigătului mut,
cu ochi plecaţi
în ale lacrimilor poale
un zâmbet fals
în colţul buzelor ascut.

Îmi vei şopti
că gustul lacrimei îţi place
când vei intra 
în casa mea întâmplător,
îmi vei lăsa
un ghemotoc
în piept
din ace
să-mi ispitească
nerăbdarea
din fior

2 comentarii:

  1. Îmi place!

    Fior întâmplător,
    La tainicul ecou,
    ascult cu dor,
    Eu, eu, eu,EUUUU...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nimic întâmplător,
    Dar mai cu seamă dorul:
    de verbu-ţi mă-nfior.
    Tu mi-ai trimis fiorul...

    RăspundețiȘtergere