Am împărţit un soare-n jumătate
şi două umbre paşi-mi însoţesc
să-nşiruiesc pe filele-mi de carte
un dor străin şi-al meu, ce se urăsc.
Acel purtat prin veri din brumă-n brumă
stropit de spuza nopţii făr-amurg
a îmbrăcat o plapumă de humă
deşi pe chipu-i zorii încă curg.
Şi m-a lăsat în vis uitat, străină
pustiul mut în firea-mi să ascult,
pentru fiori tîrzii găsindu-mi vină
căci am răspuns acum... Ei bat demult.
Mi-e azi străin ecoul care tace
într-o şuviţă prinsă-n robinet
ce stropul într-un ţurţure preface
zdrobind destăinuirea din sonet.
Şi am fugit cu DORUL MEU în lume
prinzînd o nouă pînză-n şevalet
cu noi culori s-aştern ninsori şi brume...
Tu vei avea curaj să-ţi iei bilet?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu