marți, 8 iunie 2010

* Să baţi...


Inima mea mai aşteaptă să baţi
cu nefinită chemare
pentru pustiu-mi cea ploaie să caţi
care stropeşte cu soare.

Bate cu doru-ţi la geamul deschis
intră cu şoapta-ţi pe uşă
toarnă speranţă pe rana de vis
să smulgi dureri de cătuşă.

Vino mai des să m-atingi, să te-ating
cu jurămînt de-aşteptare
spaţiu şi clipe din firea-mi să-nving,
să şterg ecou de plecare.

Bate să-ţi spun că eşti unic dorit
şi să mă crezi, de nu-i crede...
Inima mea e al tău labirint
ce frămîntarea îţi vede.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu