* alinare

M-alin cu o noapte
uitată de soartă
în mugur de vis
din fiorul hoinar
născut la hotar
fără semne pe hartă
cînd paşi-mi sunt robi
unui miez de chenar.

Îmi caut pricini
să rămîn fără vină
căci dau o restanţă
viorii ce-a plîns
din geană de-apus
pentru ultima cină
cu strop de nectatr
de pe gura ta strîns.

m-ascund furişată
de legile lumii-
cerşafu-n păcate
să-l am nepătat
albit de canonul
iertărilor brumei
căci dorul şi azi
se mai cere-alăptat.

S-alint ca pe-un prunc
acea unică noapte
aleasă din roiul
de clipe pustii,
mireasă s-o faci
în cunună din şoapte,
pe poala-i de patimi
tu haină să-mi fii.