* culori de văduvă

O noapte nouă mă cufundă
în vinu-i tulbur, oţetit,
mă clatină amar pe-o undă
cu viscolul ce m-a peţit.

Nici singură, dar nici cu tine,
cu pene smulse din aripi,
pe vis cu umbre de suspine,
cu roze furişate-n ghimpi.

Un zîmbet desenat în zgură
pe şoapta încuiată-n cănt,
săruturi stinse în arsură
de mucegaul din mormânt.

Cadavru-n sipetul Pandorei
"de ce?!"- pe geană suspendat,
în lanţuri strunele viorii,
pustiu torenţial udat.

Tu pictor, eu- pe pânză pata
peisajul nopţii m-a băut,
finalul cinic- asta-i plata
în vene-mi curge al tău lut.

* flori în faur

pentru tine-mi sunt silabele vioare
pentru tine din cuvânt pornesc izvoare
pentru tine împletesc amiezi din fraze
şi cu luna te dezmierd în snop de raze

pentru tine între palme-adun înaltul
să-ţi aştearnă în parfum de muguri patul
licurici să te-nsoţească în amurguri
şi rugina să ţi-o scuture din struguri

pentru tine în umbrelă-mi vântur norii
străvezii să-ţi învelească visul zorii
să se-aştearnă curcubeie sub pleoape
şi duminici din april să ai aproape

mint argintul din oglindă pentru tine
las un verde zdreanţa iernii să-mi aline
şi orbita mi-e o sală de-aşteptare
suspendată de vlăstarul din chemare

pentru tine-n faur dă grădina-n floare...

* crescut în mine

Vreau să mă culc pe gura ta Chemare
să mă aprind pe geana-ţi udă Dor
să mă cufund în braţe Neuitare
să mă strecor în venele-ţi Fior.

Te-aştern pe filă vară-ntârziată
îţi caut rimă să te-ascund în cânt
dezbrac din fire frica îmbrumată
să-ţi intru-n casă abur de cuvânt.

Pe prispa toamnei în aripi de fluturi
să pun pereţi pe margine de vis
înfăşurând cărările-n săruturi
pe leagănul petalei de cais.

Căci te-am pictat pe gura mea Chemare
te-am suspendat de geana-mi udă Dor
te-am prins flămândă-n braţe Neuitare
şi în artere te-am turnat Fior.

* punte peste toamnă

Am văzut cum te plouă rugina,
cum din verdele copt te-ai prelins,
cum s-a stins în privirea-ţi grădina,
cum amurgu-ntomnat te-a învins.

Nu mă chemi pe-nserate sub lună
din steluţe cununi să-mpletim,
în timpane tăcerea doar sună
cînd sub bruma din gînd ne pitim.

Să zidesc vreau din verbe o punte
cu un capăt în visul uitat,
cu o palmă de soare pe frunte
şi o rouă pe doru-nsetat.

Să pot bate la geamu-ţi cu vara
strecurată în stropul de vin,
să aprind în arterele-ţi para
rana toamnei la sîn să-ţi alin.

* vise pictate

Pictat în culorile serii
pe pînza ţesută din vise
străine de spaima căderii
uitate pe căi nedecise

sculptat într-un şir de poeme
voit te-am ales pentru muguri
remediu în iarna cînd geme
pe bolta-mi crestată de pluguri.

Ştiind despre veacul în fluturi
aleg un destin de aripă
cenuşa pe-altar să mi-o scuturi
din vara trăită în pripă.

Apoi pe o pînză-nserată
să plou cu parfum din petale
muşcînd din arsura furată
suspinul pitindu-l sub zale.

* viaţă în două dimensiuni

Fluturi spre cer mă îndeamnă, iubite,
timpul cărunt să-l aleg din ninsori
uşi să deschid în speranţe finite
muguri uimiţi să-nfloresc în fiori.

Viaţa-mi aştern pe cărări paralele
ciobul oglinzii de chip o feresc
cronica-mi scriu pe parfum de lalele
toamna grăbită-n april o opresc.

Casa-mi înalţ într-un roi de vocale
gândul atârn cu o sfoară de zmeu
umbre de stele îmi presur în cale
pod între noi desenez- curcubeu.

Cerul de-amurg îl dizolv pe retină
ritmul şi rima în vene o torn
spăl visul orb adunându-l din tină
ruguri aprind pentru soarele morn.

* mi-ai lăsat toamna

Nu te-am chemat demult, iubite,
captivă toamna m-a făcut
oglinda bruma nu mai minte
pe gura-mi visul a tăcut.

Prin geam pătrunde-n gînd rugina,
în braţe vîntul rece strîng,
pentru pedeapsă-mi caut vina
şi-ascund în ploaie faţa. Plîng.

De mi-ai fi dat cel strop din lună
de primăvara ta promis
să-mi fie şoaptele-ţi cunună
şi amintirea paradis,

te-aş fi chemat cu orice frunză,
te cuprindeam cu orice rug
fiind iubirea-mi călăuză...

Dar toamna mi-ai lăsat-o jug.

* Toamnă amânată

Stăpână-ncearcă toamna să-mi devină
cu palma brumei gîndul mi-a pictat
în lacăt de-nchisoare fără vină
turnînd rugină-n versul necîntat.

Zadarnic crede dînsa că mă ştie
cînd urma mi-o culege din nisip
şi prinde porumbeii de hîrtie
din vis de dor înmugurit pe chip.

Căci curg cascade verzi din semafoare
pe la alt an argintul amânănd
iar miezul copt de clipă călătoare
mă înfăşoară-n galben paşnic, blând.

De pata răbdătoare ocrotită
opresc în boabe mustul jucăuş
să-adune-n mine vara despletită
bucăţi de cer cu palmele căuş.

* iubesc... nu iubesc...

Te-am găsit pe-un fir de romaniţă
neguri reci se aşterneau pe prag
mai purtam în fire-acea fetiţă
rătăcită-n pulsul de peniţă
pe destin pictînd un nume drag.

Între file albul din petală
delirează visul ne-mplinit
geamăt mut culege din vocală
de tăcere strigătul îl spală
căutînd final în infinit.

Aur tulbur curge pe alee
învelind petala ce ne-a nins
nasturii aprilului să-ncheie
gînd cărunt plouînd peste scînteie
însă romaniţa a învins.